X-Men:rEvolution RPG :: Alexis 'Vempire' Konrad

Trimis: 29/10/2008 20:22

Nume complet: Alexis Konrad
Nume de cod (porecla): Vempire
Data nasterii: 30.03.1984

Descrierea puterilor:
Puterea fizica: Alexis este rezultatul unui experiment scapat de sub control, mai concret, este vorba de un mutant caruia i s-a administrat adn-ul unui liliac. Principala abilitate fizica consta in copierea puterilor mutantilor pe care ii musca. La aceasta se adauga o tărie fizica deloc neglijabila precum si abilitatea de a vedea in intuneric.
Putere mentala: hipnoza. Poate influenta vointa victimelor prin hipnoza astea supunandu-se orbeste oricarei comenzi. La aceasta se adauga si abilitatea de a se deplasa prin levitatie cativa metri deasupra solului.
Slabiciuni: nu poate poseda decat puterile unui mutant pe rand. Ultima incercare pe care a facut-o de a musca trei mutanti pentru a-si mari puterile aproximativ ca a omorat-o. De întocmai levitatia necesita o capacitate de concentrare suficient de mare si nu de putine ori se loveste de diverse obiecte pe care nu le poate ocoli.

Descrierea fizica: In datele scrise, dar si fizic, pare ca ar avea 22 ani insa varsta reala este greu de precizat. Pielea ei excepțional de alba, colti superiori usor mariti (nu se vad decat cand vorbeste), buzele negre si parul mediu inchis la culoar si tuns in trepte fac ca absolut orice aparitie a ei sa nu fie pur si rudimentar trecuta cu vederea. Nuanță hainelor este evident negru nelipsind niciodata din tinuta ei ochelarii fumurii, paltonul lung putin sub genunchi si manusile din piele.

Descrierea morala: Nu este tocmai cel mai sociabil mutant din cati exista. Numeroasele experimente facute pe trunchiul ei au marcat-o atat fizic cat si psihic. Statura inalta si fata lipsita de orice expresie nu inspira dorinta de comunicare. Cu toate acestea nu neglijeaza relatiile interumane incercand din rasputeri sa fie cel putin politicoasa cu toata lumea. Stie ca daca distruge fragilul echilibru intern si cade prada furiei dorinta pentru sange devin imposibil de stapanit.

Istoric: Lumina unui neon palpaia enervant pe zidul de la capul patului. Alexis deschise treptat ochii si incerca sa distinga trasaturile omului care statea acum cu spatele, aplecat peste o masa din apropiere. Camerea era umeda, extrem de rece si pe jumatate cufundata in bezna. "Oh nu!!!, nu iarasi!" incerca sa strige insa pansamentul din jurul gurii o impiedica. Isi roti incet privirile prin camera. Aceiasi incapere fara ferestre, cu o singura usa metalica, cu un dulap imens cu eprubete si sticlute, aceiasi masuta acoperita cu diverse bisturie, foarfeci, ace, acelasi individ potrivea acum o serie de fluide in diverse seringi. Membrele erau legate de marginile patului iar din incheietura bratelor iesea cate un furtun subtire de plastic conectat la un aparat pe care nu il mai vazuse pana atunci. 'Doctorul' se intoarse spre ea usor nedumerit lua un fisier cu insemnari lasat pana atunci pe unul din rafturile dulapului si iesi din camera. Alexis incerca sa se miste fara rezultat iar efortul depus pentru a se elibera o facu sa isi piarda cunostiinta. Cand isi reveni era in continuare singura. "Haide, trebuie sa faca asta" isi spuse si in secunda urmatoare isi smuci puternic membrele legate de pat. Durerea era chinuitoare iar in locul unde furtunasele intrau in epidermă se reversa un suvoi de sange. S, hotara totusi sa incerce. Se ridica in capu oaselor si merse catre usa. Nu se putea sa fie descuiata. Se hotara totusi sa incerce si apasa clanta cu hotarare. Fierul ruginit opuse rezistenta insa pana la urma ceda si fata se vazu in mijlocul unui hol de spital parasit. Era subsolul cladirii si orice indicator care aratase odata iesirea acum lipsea sau in cel mai bun caz era mult prea deteriorat pentru a mai putea fi citit. Fara sa stea prea mult pe ganduri o lua in dreapta. Auzi un zgomot de pasi in urma ei si isi dadu seama ca disparitia ei din camera nu a trecut neobservata. Dupa cateva minute de alergat pe coridoarele prafuite urca in graba primele trepte care ii aparura in cale si impinse cu putere usile din capatul acestora. In secunda urmatoare era afara, cu picioarele in zapada care ii trecea peste glezne. Se crapa de ziua iar razele soarelui isi faceau timide aparitia facand zapada sa scanteiasca. Alexis isi duse instinctiv mainile insangerate la ochii cazand in genunchi. Durerea deveni din nou insuportabila. Cu un ultim efort se indeparta impleticindu-se insa simti ca puterile o parasesc si se prabusi in final la 30 m de cladire. "Hei tu", auzi un strigat in posterior iar mana pe gleza dreapta a fost singurul lucru pe care il mai simti inainte sa isi piarda din nou cunostiinta.